Bunele maniere la copii

Cu toţii vrem ca odraslele noastre să fie bine-manierate, dar ştim, de asemenea cât de greu este uneori să-i convingem să facă ceva, cu atât mai puţin să fie politicoşi şi respectuoşi. Cu modele proaste pe care le vede zilnic la televizor – şi chiar în dreptul lor în sălile de clasă – cum să-i facem pe copii să aibă mereu un bun comportament?

Bunele maniere la copii pot fi predate. Iată cum poţi „civiliza” copiii încă de mici.

Bunele maniere la copiii mici (0 – 1 an):

Politeţe în vorba părinţilor: Atunci când vorbeşti cu un copil, tonul tău trebuie să fie mereu unul moderat. Este bine să foloseşti des cuvinte ca „te rog” şi „mulţumesc” atunci când vorbeşti cu el sau când porţi o conversaţie cu altcineva şi este şi copilul prezent. Exemplu tau îl va ghida pe măsură ce învaţă să vorbească.

Învaţă copilul cum să vă trateze pe voi, părinţii, dar şi fraţii, bunicii sau animăluţele de companie. Copiii mici au obiceiul de a trage de păr, de a pune mâna pe faţa celorlalte persoane, iar acest lucru trebuie corectat. Copilul va învăţa astfel că există nişte limite în comportamentul lor şi i se va introduce conceptul de cauză şi efect în ceea ce priveşte acţiunile lor. „Blândeţea” de acum se va transforma în politeţe pe măsură ce vor creşte.

Respect pentru alţii: Practicaţi bunele-maniere în faţa copilului, cum ar fi a spune “Scuzaţi-mă” atunci când, din greşeală, loviţi pe cineva pe stradă. Explicaţi copilului ce s-a întâmplat şi de ce aţi folosit cuvinetele acestea. Ei vor „înregistra” imediat acest lucru. Un copil poate învăţa ce este bine şi ce nu este.

Bunele maniere la copiii de 2-3 anişori

La această vârstă copiii află mereu lucruri noi, experimentează mai mult, deci puteţi începe să practicaţi bunele maniere cu ei. Manierele sunt predate, copiii nu se nasc cu ele ştiute, de aceea poate dura până când lecţiile acestea vor fi înrădăcinate în mintea lor. Deci, repetaţi, repetaţi şi iar repetati!

Acum, părinţii pot începe să reamintească copiilor, în timpul jocului,  să respecte spaţiul celorlalţi, să nu apuce lucrurile, să nu arunce, să nu lovească. Copilul trebuie învăţat să se “joace frumos”. Aceste concepte sunt încă greu de înţeles, deci părinţii trebuie să se înarmeze cu multă răbdare.

Ce trebuie să-i învăţăm:

Să împartă: Acum copilul trebuie învăţat să împartă jucăriile, să se joace cu alte persoane.

Politeţea: Atunci când copilul vrea ceva, învăţaţi-l să spună: “Te rog frumos” sau să mulţumească atunci când a primit acel lucru.

Curăţenia: Dacă copilul şi-a înşirat toate jucăriile în casă, tendinţa părinţilor este de a strânge singuri, fără a implica şi copilul în acest proces. Lucru foarte greşit. Copilul trebuie încurajat să ajute, altfel nu va putea să înceapă o altă activitate, cum ar fi, de exemplu, ieşitul în parc.

Rabdarea. Introducerea conceptului de „aşteptare”, care se aplică unor situaţii diverse, cum ar conversaţia pe care mama o poartă la telefon atunci când copilul vrea să se joace cu el, sau a permite fratelui să se spele primul pe mâini. Ar putea fi de ajutor ca părinţii să pună mâna pe umărul copilului sau chiar să-l înconjoare cu mâinile pentru a-l ajuta să aştepte.

Bunele maniere la copiii de 4-9 ani

Cum să interacţioneze cu ceilalţi. La această vârstă, cei mai mulţi copii nu ştiu să interacţioneze. De aceea, trebuie ajutat. Trebuie învăţat să dea mâna cu cineva, să se uite în ochii persoanelor care li se adresează, să zâmbească. Atunci când i se prezintă un alt copil, el trebuie să spună: Bună, numele meu este _______. O introducere sigură îi va da copilului încredere în sine atunci când îşi cunoaşte, de exemplu, viitorii colegi de grădiniţă sau de şcoală.

Cum se comportă în timpul mesei. Învaţă-l bunele mariere atunci când ia masa. Acest lucru trebuie învăţat în familie. Nu puteţi spera la un comportament excelent al copilului cand este la un restaurant sau când sunteţi invitat la cină la altcineva acasă, dacă nu exersaţi cu el dinainte la mesele zilnice din familie. Copilul nu trebuie să se ridice de la masă fără a cere înainte voie părinţilor şi a li se permite acest lucru. De asemenea, când copilul vorbeşte cu gura plină, trebuie corectat, dar cu blândeţe, nu pe un ton ridicat.

Predarea bunelor maniere unui copil este un proces gradual. Poate fi nevoie de multe readuceri aminte, dar cu răbdare, înţelegere, şi, neapărat cu o atitudine blândă atunci când îl corectaţi, el va învăţa în cele din urmă.